luni, 22 iulie 2013

N-am idee....

N-am idee cum să scap, n-am idee ce să fac.

N-am idee, nici un fel, parcă-i gol creierul meu.

N-am idee  ce-am făcut şi căţelul e tăcut.

N-am idee ce-a venit, cuiul de m-a pricopsit.

N-am idee ce să-mbrac, căci eu nu am nici un frac

N-am cuvinte ce-am păţit, fapte rele am tipărit.

N-am idee cum să fac, să scap de-al plictiselii trac.

N-am probleme chiar deloc , dar parcă-s lovit de toc.

N-am idee ce să scriu, dar eu nu sunt nici diliu.

N-am idee cum s-o spun , dar sfârşit textu-i acum.

O întâmplare

Era iarnă, vacanţa de iarnă. Noul an era în plină desfăşurare iar yăpada se îngroşase mult, cam o jumătate de metro. Clopoţei mititei scoaseră căpşorul afară, chemând primavera.
Eu eram în camera mea, plictisit de situaţie, uitându-mă pe fereastră mi-a venit o idee...
M-am îmbrăcat gros, cu o geacă şi o căciulă, mi+am pus sania în maşina tatei şi am mers cu el la un prieten.
Zăpada se topea, aşa că lucram contratimp.
Ajuns în faţa porţii mi-am parcat sania şi am deschis poarta. Intrând în casa prietenului am văyut că şi acesta era gata, fiind anunţat din timp.
-Unde mergem? îl întreb.
-Urmează-mă!
Am plecat afară, vioi şi plini de bucurie, dar...
Dintr-o săritură, câinele colegului a sărit  pe mine, vrând să încheie această întâlnire. Cu greu am scăpat de dânsul cu o zgârietură, colega cerându-şi scuze.
Cu săniile după noi am traversat o Mini-Sub-Himalaya, obosiţi, dar dornici să ne dăm cu sania pentru ultima data în iarna aceea.
-Am ajuns!
Nu era o privelişte extraordinară, dar aveam un derdeluş de vreo 2 km.
-Începem la 3?
-Da!
-1, 2, haide!
-Hei!
Cursa era încinsă, în urmă yăpada era topită, săniile aveau 10 km/ora, un ţipăt de adrenalină ieşind din plămânii amândurora, când eu câştigam cursa...
-Boom!
Sania mea lovise un petic de pământ, aruncându-mă 2 metri. Sania prietenului venea în viteyă spre mine, eu găsindu-mi sfârşitul. Dar un  milligram de speranţă mă trase afară din raya de acţiune a saniei, pieryând cursa dar scăpând cu viaţă.

luni, 15 iulie 2013

Marea mea iubire

Fluturi zboară pe câmpii,

Iarba verde iar renaşte,

Un copil e fericit,

Mulţumindu-i că se naşte.


Mereu mă-nvaţă de bine

Ferindu-mă de tot ce-i rău

Oferindu-mi iubire

Din adâncul sufletului său.


O viaţă-ntreagă o iubesc,

Iar uneori îi dovedesc

Că-i totul pentru ea

Mama, dragostea mea.


Iar când eu mă lovesc

Ea mereu mă ridică

Şi eu pe ea o îndrăgesc

Că nu mă ceartă şi nu îmi poartă pică.

Tatăl meu

Tata sau mama?

Mama sau tata?

Putere sau inteligenţă?

Întrebările care îi fac şi pe cei mai înţelepţi bătrâni să dea

din umeri.

La fel ca mama e iubitor şi îi pasă de copilul său.

Tatăl meu este liderul familiei, face treburile cele mai grele,

vrea ca eu să îi calc pe urme, e iubitor ca mama şi nu dă

înapoi când vede proiecte mari. Are o influenţă mare asupra

copilului dacă acesta este băiat şi vrea ca el să îi semene

exact.


Are ochii medii, verzi şi interesaţi, urechile mari şi

ascultătoare, gura medie şi activă şi nasul măricel.


nu este egoist, nu râde mult, e harnic ca o furnică, ajută

mereu când poate, e haios, nu stă mult acasă dă cele mai

mari şi mai frumoase dovezi că ne iubeşte.

De aceea tata mă face să îl iubesc!

joi, 4 iulie 2013

Mătușa Cătălina

Mătușa Monica, Mariana, Geanina, dar ce e așa de special la Cătălina?
E mai frumoasă?...
E mai deșteaptă?...
Dă mai multe cadouri?...
Atunci de ce e ea mai specială?
Suntem la aeroport. O femeie înaltă, brunetă, cu ochi ce-au văzut multe, vine spre noi.
Mătușă Cătălina! și mă duc la ea să o îmbrățișez.
Am venit aici pentru un geamantan de îmbrățișări de la tine!
În primul rând are umor, în al doilea rând e iubitoare.
În drum spre casă mama și Cătălina discută problemele membrilor familiei Petrina.
Mătusă, te rog, lasă-i pe ceilalți în pace, ai venit aici pentru a-i bârfi?
Măi, tu cel ce-i pasă de toți și îi iubește! Și mă sărută pe obraz.
În al treilea rând nu-i încăpățânată și e iubitoare.
În casa bunicilor de la Grozești eu tastez de zor pe laptop, deodată vine mătușa și mă îndeamnă să iau masa.
Of, of, mă supăr eu că-mi părăsesc amicul.
Aș mai putea spune și că e iubitoare și bună la vorbe și e iubitoare.
De aceea eu o aștept cu nerăbdare, ea având locul III ca importanță în familie.
Și nu o să stau numai pe laptop...
Și nu o să o las singură deloc...
Și o să o ajut...
Pentru că e iubitoare!

Follow by Email