duminică, 26 mai 2013

Viitorul trecutului


Trecutul României începe încă din Sarmisegetuza și ține până...acum o secundă, dar aș dori să vorbesc despre izvoarele nescrise ale României, monumentele.

În desișul pădurii Moșnei se află o groapă de 15 m adâncime în ea fiind podul unui palat. Legenda spune că, pe timpul războaielor dacice, natura a vrut să distrugă dacimea. Un mândru voinic a luptat pentru a apăra o prințesă dacă, dar când voinicul a terminat de tăiat aproape toți copacii, un stejar gigant l-a strivit și apoi a aruncat palatul în hăul pământului până când nu s-a mai văzut, groapa fiind „mormântul palatului”.

Aș zice că niște fonduri europene ar putea să reconstruiască minunea, dar totuși nu se poate. Nici toți magicienii Terrei nu ar putea să-l refacă. Aș zice că e nevoie de curaj ca să încercăm, să clădim palatul cu iubire și responsabilitate, să fim perseverenți, să muncim în echipă și cu puțină știință ce să ne spună cu exactitate ce am construit.

O copie, un derivat sau exact palatul noi am clădit?!

Dacă aș conduce această operație de reconstrucție, nu aș construi palatul, ci tot orașul dac, cărămidă cu cărămidă, pai cu pai, dac cu dac.

Cu ce se ocupau oamenii de atunci? Ce purtau? Cum se jucau copiii? Ce sărbători aveau? Asta aș întreba știința, dar mai e mult până aș avea șansa să pot conduce o asemenea operațiune.

Demult, Ștefan cel Mare a apărat Moldova de turci și polonezi cu prețul vieții sale. Acum eu aș dori să spun că nimeni nu l-a apreciat pentru asta. Acum cred că toți ați spune că sunt nebun, dar numai statui și biserici?

La naiba cu autorii! De ce n-ați reconstrui o bătălie de-a lui Ștefan cel Mare? Dragii mei scriitori, de ce n-ați scrie poezii, mii de mulțumiri lui Ștefan cel Mare că a reușit să vă țină români adevărați, că fără de el am vorbi turca sau poloneza astăzi.

Vă plângeți că turismul nu aduce bani! Cum să dea bani turiștii străini dacă tot ceea ce văd aici, la noi, sunt peisajele cu politicieni nevăzători!

Dar și eu sunt de vină, și toți oamenii, românii, că nici  noi nu i-am trimis o scrisoare de mulțumire lui Ștefan.

Dar totuși viața e schimbătoare, așa că, cine știe?  Poate România va evolua...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu