duminică, 26 mai 2013

Viitorul trecutului


Trecutul României începe încă din Sarmisegetuza și ține până...acum o secundă, dar aș dori să vorbesc despre izvoarele nescrise ale României, monumentele.

În desișul pădurii Moșnei se află o groapă de 15 m adâncime în ea fiind podul unui palat. Legenda spune că, pe timpul războaielor dacice, natura a vrut să distrugă dacimea. Un mândru voinic a luptat pentru a apăra o prințesă dacă, dar când voinicul a terminat de tăiat aproape toți copacii, un stejar gigant l-a strivit și apoi a aruncat palatul în hăul pământului până când nu s-a mai văzut, groapa fiind „mormântul palatului”.

Aș zice că niște fonduri europene ar putea să reconstruiască minunea, dar totuși nu se poate. Nici toți magicienii Terrei nu ar putea să-l refacă. Aș zice că e nevoie de curaj ca să încercăm, să clădim palatul cu iubire și responsabilitate, să fim perseverenți, să muncim în echipă și cu puțină știință ce să ne spună cu exactitate ce am construit.

O copie, un derivat sau exact palatul noi am clădit?!

Dacă aș conduce această operație de reconstrucție, nu aș construi palatul, ci tot orașul dac, cărămidă cu cărămidă, pai cu pai, dac cu dac.

Cu ce se ocupau oamenii de atunci? Ce purtau? Cum se jucau copiii? Ce sărbători aveau? Asta aș întreba știința, dar mai e mult până aș avea șansa să pot conduce o asemenea operațiune.

Demult, Ștefan cel Mare a apărat Moldova de turci și polonezi cu prețul vieții sale. Acum eu aș dori să spun că nimeni nu l-a apreciat pentru asta. Acum cred că toți ați spune că sunt nebun, dar numai statui și biserici?

La naiba cu autorii! De ce n-ați reconstrui o bătălie de-a lui Ștefan cel Mare? Dragii mei scriitori, de ce n-ați scrie poezii, mii de mulțumiri lui Ștefan cel Mare că a reușit să vă țină români adevărați, că fără de el am vorbi turca sau poloneza astăzi.

Vă plângeți că turismul nu aduce bani! Cum să dea bani turiștii străini dacă tot ceea ce văd aici, la noi, sunt peisajele cu politicieni nevăzători!

Dar și eu sunt de vină, și toți oamenii, românii, că nici  noi nu i-am trimis o scrisoare de mulțumire lui Ștefan.

Dar totuși viața e schimbătoare, așa că, cine știe?  Poate România va evolua...

sâmbătă, 25 mai 2013

Întuneric

Întuneric

Soarele obosit cade, luna palidă răsare. Toate creaturile se culcă într-un somn plin de vise și calm. Insomniacii încă răsar. Carnivorele intră în desișul cețos și friguros. În inima pădurii are loc lupta pentru titlul de Bestiile pădurii. Lupii câștigă încă o dată bătălia războiului nesfârșit. Un urlet se aude. Lupii își cheamă frații. Ei părăsesc siguranța desișului pentru a discuta planurile acestei nopți înfrigurate pe un deal camuflat la sfârșitul pădurii.
 

Carnivorele se trezesc din luptă. Ele se regrupează, vrând să se răzbune pe lupi. Auzind urletul lupilor,ele pleacă spre desițul pădurii, unde cad în capcană. Lupii suri sar din toate părțile nimicind liderii carnivorelor. O furtună de ploaie și nea începe. Copiii se miră de această minune, treziți de sunetul ei. Furtuna se sfârșește, lupii suri nimicesc complet competiția din această noapte.

Aflând de la vulturii munților că o turmă de sute de oi e pierdută în pădure, lupii se pregătesc ocupând poziții strategice așteptând convoiul civil. Ninge. Copiii ies de data aceasta afară să vadă această frumusețe. Liniștea e oprită când un urlet de lup și un behăit disperat se întâlnesc.

Carnagiul începe. Oile cad cu zecile, lupii distrugând turma. Copiii nu știu încă ce e cu acest sunet infernal. O voce mutilată fuge și cade la picioarele copiilor cerând cu ultima suflare ajutor. Copiii țipă de spaimă, adulții vin să vadă ce se întâmplă, ce se aude. Ce nu știu ei, e că o mie de ochi de lup îi privesc însetați după mai mult sânge.

Acum e pe deplin....întuneric.

marți, 21 mai 2013

Verdele primăverii

A intrat grandios în lume, trimițând iarna la plimbare. A semănat de toate, topind pătura de zahăr. A făcut culcușuri chemând animalele. O lume întreagă a renăscut sub privirea ei.
O mama bună, tânără ca o adolescent, haioasă ca un pinguin la mare, verde ca o frunză i-i părul, albaștri ca noaptea i-s ochii, frumoasă ca o zeiță îi ea, Primăvara.
Plantează, crește, drege, seamană, construiește și se joacă.
Șoptește ca un purice și animalele vin.
Râde cât un vierme și plantele o privesc.
Cântă și o simplă notă și cerul se deschide.
Primăvara a venit! râd copiii fericiți. Haideți afară!
Râsete, chicoteli, chiuituri, zâmbete și multă energie caracterizează ,,recuperarea de la iarnă.
Dar cine vine de pe dealuri? De ce cresc stejari din urmele ei? Ce se aude așa de bucuros?
Primăvara răsare, copacii se joacă, florile dansează, dar...
Cât va dura? întreabă un bătrân de două secole?
Șase luni!
Bătrânul moare și învie deodată de bucurie la auzul răspunsului. Totul e verde, totul e cald, totul e primăvăratic!
Bine ai revenit, o, dragă primăvară!
 

Întâlnire de gradul 0

Era o zi  frumoasă de vară. Copacii dansau, vântul

dictându-le pașii.

Boom! Hodoronc-tronc!

O navă intergalactică se lovește cu o viteză intergalactică în

 pădurea Carpaților. Un om pe nume David a fost martorul

acestei întâmplări anormale.

Fugiți! Invazia extraterestră a început!

O ființă neidentificată iese din nava compromisă. Înalt, slab,

 rapid, cu abilitatea de a se teleporta, negru cu ochii roșii,

brațe lungi și cinci pricioare scurte, arătând ca un paianjen.

Ciucatronamorc! Venim în pace! Credeam că această

planetă e nelocuită. Doream s-o colonizăm deoarece conține

 H2O, un element necesar pentru a arăta uman. Putem

construi colonii aici?

Păi, discutați cu Papa de la Roma!

Afirmativ. Ciucatronamorc!

Și a dispărut.

vineri, 3 mai 2013


BUNICA – OGLINDA COPILĂRIEI MELE


 

Mama tatălui meu, bunica, mi-a fost o mamă și o soră în același timp. Când cădeam ea mă ridica, când mă juleam mă făcea să uit de julitură, când eram obosit ea mă adormea în condiții de 5 stele galactice. Voinică ca o luptătoare , înaltă cât un baobab, caldă ca o vară ecuatorială, protectoare ca un înger divin, bunica se juca, mă hrănea, mă adormea, mă proteja, mă iubea... odată eu m-am speriat de o pisică când eram eu bebeluș și ea mă ținea în brațe. Eu am sărit  și am făcut să cădem și ea se învinuiește și acum:  „Din cauza mea!...”

Cam toată copilăria mea mi-a fost scrisă de bunica mea, ea mi-a spus să îmi fac prieteni, ea m-a învățat de bine și Ea m-a învățat să o iubesc. Eu, cel ajutat, a trebuit să fiu învățat  să o iubesc.

Păr negru din abis, ochi căprui de ciocolată, nas mijlociu și puțin cârn, urechi mari ca ai elfilor și o față superbă, aceasta este  pe scurt descrierea chipului celei ce m-a crescut.

Îi sărutam mâna și ea îmi dădea părul în susși mă săruta pe frunte. Mergeam împreună la umbra copacilor din fundul grădinii. Ea își înfingea degetele în părul meu și începea mângâiatul și scărpinatul. Mă uitam la cer printre frunzele copacilor și o vedeam pe ea , pe mama tatălui meu, bunica, ființa care mi-a fost și este o mamă și o soră în același timp.

 

joi, 2 mai 2013

JURNAL DE CĂLĂTORIE


 

EGIPT

Egiptul este una dintre cele mai unice destinații turistice din lume, fiind populară pentru piramidele și templele sale, unele din obiectivele sale turistice fiind:

Piramidele din Gizeh și Sfinxul;

Bazarul Khan-al-Khalili;

Muzeul egiptean din Piața Tahrir;

Citadela;

Templul luxorian;

Ramesseul;

Valea Regilor;

Insula Elefantina.

Un sfert din locuitorii Egiptului trăiesc la Cairo, capitala Egiptului.

Beduinii sunt triburi de oameni ce trăiesc în deșert alături de oi, câini și cămile, oile fiind hrană, câinii fiind paznici și cămilele  folosite la transport. Cei mai mulți beduini sunt musulmani foarte superstițioși. O mică minoritate vine în timpul Ramadamului la moschee pentru ajutor divin.

Cele mai importante sărbători egiptene sunt Ramadamul, luna sfântă a anuluiîn care o zi nu trebuie să mănânce, să bea sau să fumeze și Eid-al-Kebir, sărbătoare ce transformă străzile egiptene în abatoare.

Egiptul primește în fiecare an din partea Statelor Unite ale Americii 2,3 miliarde de dolari, situația financiară egipteană fiind bună, egiptenii preferând să muncească în străinătate.

În Egipt există două mari religii : cea creștină și cea musulmană, un sfert din egipteni fiind musulmani.

Ca să termin cei care nu vin pentru toate acestea poate vin pentru mâncarea egipteană, dansul din buric sau pentru a vedea ce  a mai rămas din Cleopatra( picturi, ruine).

Follow by Email